Prepararea articulară artrocelsus. Traumatologie - Tomoaia


Conţinutul este structurat în module, în cadrul fiecărui modul regăsindu-se unul sau mai multe unităţi de studiu, în aşa fel încât să eşaloneze şi să faciliteze parcurgerea materialului şi însuşirea sa.

KINETOPROFILAXIE

Pentru parcurgerea resursei de învăţământ se recomandă următoarea succesiune : 1. Citirea, cu atenţie, a fiecărei unităţi de prepararea articulară artrocelsus şi, consultarea recomandărilor bibliografice în legătură cu aceasta.

Parcurgerea rezumatului fiecărei unităţi de studiu.

ce vitamine sunt folosite pentru durerile articulare tratament comun în Slovenia

Rezolvarea temelor de autoevaluare pentru fiecare unitate de studiu. Rezolvarea testului de autoevaluare pentru fiecare modul. Modulul I. Masajul: scurt istoric, definiţii, prepararea articulară artrocelsus de studiu, locul în cadrul kinetoterapiei, criterii de clasificare şi clasificare Înţelegerea noţiunii de masaj, prin prisma obiectului său de studiu, a locului în cadrul kinetoterapiei, a definiţiilor clasice şi moderne, a unor repere istorice, a criteriilor de clasificare şi a clasificărilor propuse.

Obiective operaţionale Cunoaşterea definiţiilor clasice şi moderne ale masajului Cunoaşterea obiectului de studiu a masajului Înţelegerea locului pe care îl ocupă masajul în cadrul kinetoterapiei Cunoaşterea unor repere istorice privitoare la apariţia şi dezvoltarea masajului în România şi în lume Cunoaşterea criteriilor de clasificare şi a clasificărilor propuse pentru formale de masaj Unitatea de studiu I.

În lucrările scrise, pentru prima dată, termenul de masaj a fost folosit în anulde către Lepage, în lucrarea "Cercetări istorice asupra medicinei chineze".

Unguent pentru dureri de sold dureri articulare după fracturi

Masajul a fost printre primele mijloace folosite pentru alinarea suferinţelor. De foarte multe ori procedeele de masaj erau folosite de vraci şi erau însoţite de cuvinte şi gesturi rituale, de descântece sau formule neînţelese, iar la foarte multe popoare masajul era practicat doar de către reprezentanţă ai cultelor religioase.

Recordul referirilor la masaj, în opere scrise, este deţinut de către chinezi, care îl foloseau încă cu ani î. În Kung-fu î.

În China existau medici maseuri, pe lângă medici herborişti tratamente cu plante şi medici acupunctori.

bazele-masajului-ifr - Cadre Didactice

Ayur Veda sec. XVIII î. Avicena, medic şi învăţat de origine arabă, descrie masajul şi asocierile acestuia cu hidroterapia şi dietetica, în prima parte a lucrării sale "Cartea legilor medicinii". Mai aproape de noi, grecii folosesc foarte mult masajul.

Generaliti 11 1. Bazele anatomo-fiziologiceale sistemului osos 21 1.

Părintele gimnasticii medicale şi masajului - Herodicus din Lentini - spunea că acestea "contribuie la întărirea corpului şi vindecarea bolilor". El a predat învăţăturile sale lui Hippocrate, care spunea despre masaj: "Executat cu putere, masajul tonifică ţesuturile, executat cu moderaţie, le înmoaie", subliniind 9 importanţa sa prepararea articulară artrocelsus "medicul trebuie să aibă experienţă în multe lucruri, dar cel mai bine trebuie să stăpânească tehnica fricţionării". Cultura greacă s-a răspândit şi în Imperiul Roman, după cucerirea Greciei şi masajul a început să fie foarte mult folosit şi de romani, iniţial doar în terme băi la care aveau acces numai păturile sociale superioare, apoi pentru pregătirea războinicilor, apoi treptat a început să se profileze ideea folosirii masajului în scop profilactic şi terapeutic.

Celsus indica masajul pentru tratarea afecţiunilor reumatismale şi pentru combaterea sechelelor după rănile căpătate în război. Galenus descrie ca principale procedee de masaj fricţiunile, netezirile, presiunile, stoarcerile, flagelările, împărţindu-le în puternice, moderate sau uşoare, lungi, medii prepararea articulară artrocelsus scurte. Oribasius recomndă sportivilor să se maseze în timpul antrenamentelor şi competiţiilor.

În epoca Renaşterii prepararea articulară artrocelsus impune numele lui Hyeronimus Mercurialis, care în publică lucrarea "De arte gymnastica", în care arată cum să se practice masajul în legătură cu exerciţiile fizice şi cu băile.

prepararea articulară artrocelsus

În sec. Cercetători ca Von Mosengeil şi Castex au fost primii care au impus un studiu ştiinţific asupra masajului, operele lor inspirând şi pe alţi autori, la sfârşitul sec.

Elemente de Ortopedie Editia a II A

XIX şi începutul sec. Ion Lascăr şi Valentina Roşca. În anul apare primul curs de masaj scris, redactat de Dr. Adrian Prepararea articulară artrocelsus. Aşadar, după anulliteratura de specialitate începe să se dezvolte şi în ţara noastră, apărând chiar şi traduceri ca "Masajul practic şi teoretic, general şi parţial" aparţinând Theodorei Atanasiu după lucrarea lui M-me De Fumerieapărută în şi destinată personalului sanitar auxiliar.

În Transilvania, sub impulsul dat de Marius Sturza-inspirat din străinătate- se introduce masajul în staţiunile balneoclimaterice. În majoritatea ţărilor, în decursul timpului, masajul a continuat să fie considerat parte a medicinii, specialiştii lucrând în echipă alături de medici.

O privire de ansamblu asupra situaţiei masajului în zilele noastre ne prezintă, următoarea situaţie subliniind doar câteva aspecte : În China masajul este pe deplin integrat sistemului sanitar, iar spitalele prepararea articulară artrocelsus secţii specializate în Shanghai secţia pentru masaj este formată din două etaje ; În Germania se fac asigurări pentru terapia prin masaj; În Franţa, specialiştii se formează atât în cadrul învăţământului de Kinesitherapie anicât şi prin învăţământ superior special de scurtă durată ani ; În Statele Unite, după înfiinţarea Colegiului de Masaj Suedez din Chicago îna apărut şi Asociaţia Americană de Terapie prin Masaj.

Această asociaţie coordonează programe speciale de instruire în "bodywork", termen folosit pentru prepararea articulară artrocelsus masajului şi a tuturor formelor de manipulare.

O programă de acest fel cuprinde cel puţin ore de teorie şi tehnica masării, ore de anatomie şi fiziologie prepararea articulară artrocelsus ore de cursuri adiţionale, în care sunt incluse medicina de prim ajutor şi reanimarea cardiorespiratorie. În ţara noastră, există şcoli de masaj pentru orbi şi ambliopi şi, în cadrul învăţământului superior de Kinetoterapie - o programă care prevede un număr de 56 ore teoretice şi 70 ore prepararea articulară artrocelsus, completată cu un număr suficient de ore de anatomie, fiziologie, semiologie şi patologie, prin conţinutul celorlalte programe.

Masajul a fost folosit din cele mai vechi timpuri, constatându-se pe cale empirică faptul că poate alina suferinţele. Ulterior, datorită preocupărilor unor medici mai ales, conţinutul masajului şi fundamentarea sa ştiinţifică, s-au dezvoltat treptat, ajungând astăzi să fie considerat o metodă de sine stătătoare cu valenţe profilactice, terapeutice şi recuperatorii.

Unele ţări din lume acordă o atenţie deosebită formării specialiştilor în aplicarea masajului, înfiinţând şcoli speciale unde se studiază un număr mare de ore. Autoevaluare 1. Care sunt etimologiile propuse pentru cuvântul masaj? Când şi în ce lucrare scrisă s-a folosit pentru prima dată termenul de masaj?

În ce formă şi de către cine era practicat masajul în cele mai vechi timpuri? Cum era văzut masajul de vechii chinezi?

Cum era văzut masajul de vechii indieni? Cum era văzut masajul de vechii arabi? Cum era văzut masajul de vechii greci?

207793987 Kinesiologie Sbenghe 2005

Cum era folsit masajul în Imperiul Roman? Care este cel mai reprezentativ nume asociat cu masajul în epoca Renaşterii? Enumeraţi câteva nume de persoane care s-au ocupat de studierea masajului în România.

prepararea articulară artrocelsus

Cum a fost reprezentat masajul în lucrările scrise din România? Unde şi datorită cui s-a introdus practica masajului în România? Care este situaţia actuală a formării specialiştilor în masaj în diverse ţări ale lumii?

Unitatea de studiu I. Definiţii După Adrian Ionescu masajul este o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic.

În urmă cu câteva zeci de ani, atunci când a fost formulată această definiţie, se considera că prepararea articulară artrocelsus este o "prelucrare", deoarece se acţionează din afara corpului, subiectul masat nu cheltuieşte energie şi nu i se cere o participare activă la efectuarea lui. Din acest punct de vedere, cercetările ulterioare, şi mai ales cele din ultima perioadă, dovedesc faptul că subiectul nu poate fi privit ca un "obiect" asupra căruia se acţionează.

prepararea articulară artrocelsus articole medicale privind tratamentul artrozei

Astfel, situaţia intersubiectivă relaţională în care se află terapeutul şi subiectul în timpul aplicării masajului nu poate fi asimilabilă actului în sens unic, direcţionat doar de la cel ce dă la cel ce primeşte, de la un subiect care acţionează la un subiect pasiv, asupra căruia se acţionează.

Această atitudine trasează limite abuziv restrictive şi minimizează participarea subiectului la actul terapeutic. Conştient sau nu, subiectul răspunde gestului terapeutic, organismul său declanşând un număr foarte mare de acţiuni adaptative sau de înlăturare a perturbărilor.

Pornind de la nivel muscular, masajul activează reactivitatea întregului sistem nervos; aceste stimulări determinate de masaj, stabilesc un continuu dialog cu centrii superiori, fenomen cu atât mai uimitor cu cât s-a dovedit că este şi foarte bine diferenţiat calitativ.

Astfel, s-a constatat că receptorii au un fel de 11 conştiinţă care poate frâna mesajele perturbatoare pentru centrii superiori, această posibilitate de triere a aferenţelor dovedind organizarea şi structurarea sistemului nervos central. Se poate vorbi, în acest context de o "trăire" a masajului, care presupune din partea subiectului o reacţie, reacţie care se declanşează având punct de plecare vârful ierarhic al reglării nervoase prepararea articulară artrocelsus care urmăreşte prepararea articulară artrocelsus perfectă conştientizare a imaginii corporale.

Dialogul astfel stabilit între cei doi protagonişti - terapeut şi subiect - este un dialog fără cuvinte, dar real, prin simţuri, reacţii, în care aceştia sunt implicaţi în paralel, la fel de activ din acest punct de vedere este greşită atitudinea unor terapeuţi care încurajează pseudosomnolenţa sau sporovăiala superficială.

Dialogul masat-maseur se dezvoltă într-o lume a semnelor, reprezentată de caracteristicile suprafeţei de masat, puncte şi zone specifice de acţionare, implicarea maseurului şi reacţiile de răspuns ale subiectului, în care stabilirea unei interrelaţii între, bazată pe încredere reciprocă şi comunicare, este de o importanţă covârşitoare.