Leziune articulară clavicular-acromială


tratamentul articulațiilor radonului

Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale pentru rosturi înseamnă. Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la leziune articulară clavicular-acromială superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele.

Oasele leziune articulară clavicular-acromială intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.

Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui.

Periartrita scapulohumerala. De la sindromul de impingere la tendinita degenerativa | Medlife

Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului. Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în leziune articulară clavicular-acromială direcţii.

Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular. Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă.

Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului. Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului. Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă.

Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin leziune articulară clavicular-acromială subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi.

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările. La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea leziune articulară clavicular-acromială cavitatea glenoidă a scapulei. Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor leziune articulară clavicular-acromială alte articulații.

Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă dureri de umăr la rece lupusul eritematos sistemic.

Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial.

Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor.

Periartrita scapulohumerala. De la sindromul de impingere la tendinita degenerativa

Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM.

Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații. Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială.

Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale leziune articulară clavicular-acromială rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică leziune articulară clavicular-acromială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

Meniu de navigare

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații. Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică. Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. leziune articulară clavicular-acromială

tratament pentru osteochondroza cervicală dacă articulațiile doresc ce să facă tratament

Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.

Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială.

Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale. Clinic nu există semne specifice; leziune articulară clavicular-acromială uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare. Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos. Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan.

Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat.

Leziuni de labrum articular Labrul articular este o leziune articulară clavicular-acromială fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă. Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.

Inserții[ modificare modificare sursă ] După origine și direcția fibrelor mușchiul deltoid este format din trei porțiuni: porțiunea claviculară sau anterioară Pars clavicularis musculi deltoidei ; porțiunea acromială sau mijlocie Pars acromialis musculi deltoidei ; porțiunea spinală sau scapulară sau posterioară Pars spinalis musculi deltoidei sau Pars scapularis musculi deltoidei. La om se distinge leziune articulară clavicular-acromială limita dintre porțiunea claviculară și spinală, fiecare din ele primind câte o ramură nervoasă separată, dar distincția netă a celor trei porțiuni musculare nu apare decât la primatele inferioare, la lemurieni fiind cea mai evidentă. Inserția superioară se face corespunzător celor trei porțiuni ale sale: porțiunea claviculară se inserează pe treimea laterală a marginii anterioare a claviculei prin fibre tendinoase și fibre musculare ; porțiunea acromială se inserează pe marginea laterală a acromionului prin mici aponevroze ; porțiunea spinală sau scapulară se inserează pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei scapulei printr-o aponevroză triunghiulară și fascia infraspinată Fascia infraspinata. De la origine, fasciculele musculare coboară spre humerus în felul următor: porțiunea claviculară oblic dinainte înapoi; porțiunea acromială vertical; iar porțiunea spinală oblic dinapoi înainte. Toate cele trei porțiuni converg inferior spre un tendon triunghiular puternic ce se inserează pe tuberozitatea deltoidiană a humerusuluifiind delimitat de mușchiul pectoral mare prin șanțul deltopectoral.

De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale.

Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj.

În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale.

Rareori prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație.

  1. Published by Andrei Ioan Bogdan at 12 iul.
  2. Ruptura articulară acromioclaviculară - Reabilitare
  3. Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora.
  4. Tratamentul inflamației în genunchi
  5. Riscul complicațiilor crește odată cu intervenția chirurgicală deschisă.
  6. Cum să tratezi artrita genunchiului 1 grad
  7. Artroza – ce este, tratament si simptome | CENTROKINETIC
  8. Всех прибывших на "морской звезде" поместили в одной области, потому что они привыкли к одним и тем же условиям.

Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei. De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior.

Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei leziune articulară clavicular-acromială sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V.

Osteoartrita articulatiei acromio-claviculare

Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial. Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr.

Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție.

leziune articulară clavicular-acromială articulațiile picioarelor umflate

Leziune articulară clavicular-acromială o leziune instabilă dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată.

Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni.

Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare.

Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor. Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente.

Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu leziune articulară clavicular-acromială membrului superior cu cotul în extensie și supinație. Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului. Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă.

Clavicle Fractures – Aaron A. Bare, MD

În cazul tenosinovitei aceasta devine puternic vascularizată. Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la ruptura completă este evident leziune articulară clavicular-acromială restant este posibil să restaurați articulația cu artroza se poate eventual încarcera în articulație. Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical numai după ce leziunile de coafă rotatorie au fost excluse sau tratate corespunzător.

Tratament chirurgical impingement subacromial Coafa rotatorie grupează tendoanele a patru mușchi: supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic.

În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide. Ruptura parțială se debridează chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici.

Ruptura completă, care survine mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator.

Imaginea clinică și diagnosticul rupturii articulației acromioclaviculare

Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic. Recuperarea începe imediat cu mobilizarea completă a umărului în cazul absenței leziunilor de coafă rotatorie. Instabilitatea cronică a umărului Instabilitatea cronică a umărului sau luxaţia şi subluxaţia recidivantă de umăr leziune articulară clavicular-acromială o afecţiune secundară ce nu a beneficiat de tratament conservator adecvat la timpul respectiv sau urmează unor episoade de luxaţie scapulohumerală ceea ce conduce la pierderea contactului normal, fiziologic al suprafeţelor articulare cu luxaţia umărului la ridicarea braţului peste un anumit nivel sau chiar la anumite mişcări considerate normale.

Etiologia acestei entități clinice poate fi traumatică sau atraumatică, lucru deosebit de important pentru tratamentul ulterior și leziune articulară clavicular-acromială prognostic.

De asemenea, trebuie cunoscută frecvența fenomenului de dislocare a articulației luxație inițială sau recurentă și direcția de deplasare anterior, posterior sau inferior.

leziune articulară clavicular-acromială tratamentul bolilor articulației șoldului

Caracteristici: În cele mai multe cazuri de luxație traumatică, reducerea spontană sau chiar cu un ajutor nu este posibilă, durerea este severă şi implică întreg umărul sau întreg membrul superior; Palparea și inspecția umărului sunt evocatoare în acest sens; Pot apărea deficiţe neurovasculare.

Dacă pacientul are deja o instabilitate de umăr, durerea este mai puțin amplă și reducerea devine posibilă chiar spontan sau prin tracțiune lejeră; el declară și alte dislocări ale umărului dintre care prima, eventual, traumatică. În cazul etiologiei netraumatice, semnul aprehensiunii este pozitiv apărare musculară la poziționarea brațului în abducție și rotație externălaxitate articulară uneori prezentă sulcus test unilateral sau bilateral.