Condroprotectori pentru artrita articulației cotului. Artroza, artrozele


Tratamentul chirurgical Dureri articulare și sifilis artrozică reprezintă un grup de afecțiuni care are ca principală caracteristică dezechilibrarea proceselor de degradare și sinteză la nivelul cartilajului articular și osului subcondral determinând distrugerea cartilajului articular și modificări ale osului subcondral caracteristice bolii artrozice.

Artroza este considerată o boală neinflamatorie a articulațiilor mobile fiind caracterizată prin durere, deformare și mărire de volum a articulației cu limitarea mobilității articulare. Din punct de vedere patologic apare alterarea biochimică și structurală a cartilajului articular cu condroprotectori pentru artrita articulației cotului distructiv-erozive ale cartilajului și scleroza osului subcondral cu apariția de chisturi osoase și osteofite. Artroza este cel mai frecvent o afecțiune monoarticulară, fiind foarte condroprotectori pentru artrita articulației cotului poliarticulară, având o etiologie necunoscută.

Apare târziu în cursul vieții și afectează în principal mâinile și articulațiile mari ale membrelor inferioare. Epidemiologie Este cea mai frecventă suferință articulară a cărei incidență crește cu vârsta. Bărbații și femeile sunt egal afectați sub vârsta de 55 de ani, dar peste vârsta de 55 de ani sunt mai frecvent afectate femeile, raportul bolii artrozice femei versus bărbați fiind de 2 la 1.

Artozele interfalangiene sunt mai frecvente la femei însă peste 65 de ani coxartroza este mai frecventă la bărbați. Structura cartilajului articular normal Cartilajul articular are două funcții principale și anume: transmiterea încărcăturii mecanice de la un os la celălalt și amortizarea forțelor și constituie o suprafață netedă de lubrifiere care permite ca oasele să alunece în interiorul articulației și să nu existe forțe de frecare în realizarea mișcării.

Cartilajul este supus în mod normal unui proces lent și continuu de remodelare internă care este rezultatul activității condrocitelor celulele țesutului cartilaginos și al celulelor sinoviale. Condrocitele normale au o activitate metabolică foarte intensă și sintetizează colagen, proteoglicani și enzime de catabolism ale cartilajului articular.

  • Preparate pentru osteochondroza artrita
  • Unguent articular și gel
  • Movalis cu artroza articulației umărului

Rezistența cartilajului la întindere este dată de organizarea fibrelor de colagen într-o rețea densă, întinsă de-a lungul țesutului. Moleculele precursoare ale colagenului sau protocolagenul sunt sintetizate și secretate de condrocite, însă sinteza țesutului fibros are loc extracelular.

condroprotectori pentru artrita articulației cotului

Proteoglicanii interacționează cu fibrele de colagen determinând rezistența cartilajului la forțele de forfecare și compresiune. Fibrele de colagen nu au o distribuție întâmplătoare, astfel că în zonele superficiale ale cartilajului sunt dispuse în fascicule groase paralele cu suprafața acestuia servind ca membrană limitantă și la distribuirea forțelor de compresie, în zonele mijlocii ale cartilajului sunt distribuite mai neregulat dar predomină fasciculele oblice implicate în rezistența la tensiune iar fibrele condroprotectori pentru artrita articulației cotului zona centrală sunt dispuse perpendicular pe suprafața cartilajului și servesc la delimitarea zonelor de cartilaj calcificat de cel necalcificat și la delimitarea de osul subcondral.

Poziția fibrelor de colagen este menținută de către proteoglicani dar acestea sunt conectate și la alte componente ale matricei cartilaginoase și anume fibronectina, condronectina, ancorita și la celulele cartilajului. Sarcinile electrice negative fixe ale glicozaminoglicanilor atrag un număr condroprotectori pentru artrita articulației cotului de cationi ceea ce produce o osmolaritate crescută care este responsabilă de retenția apei în cartilaj.

Condroitin sulfatul este glicozaminoglicanul predominant în constituția cartilajului și are doi izomeri: condroitin 4 sulfat și condroitin 6 sulfat. Primul predomină la copii și adolescenți iar al doilea predomină la adult. Incompresibilitatea relativă a moleculelor de proteoglicani determină rezistența la compresiune și elasticitatea țesutului cartilaginos.

Există două clase majore de proteoglicani în alcătuirea cartilajului articular: agrecani care sunt proteoglicani agregați cu acidul hialuronic și proteoglicanii mici. Contribuie astfel la organizarea și stabilizarea legăturii dintre proteoglicani și rețeaua de colagen, hidratarea agrecanilor conferind rezistență și elasticitate cartilajului și facilitează funcția lui de purtător de greutate.

  • Artroza, artrozele
  • Tratamentul video al artrozei
  • Tratamentul articular este dăunător
  • (DOC) METODE DE RECUPERARE BFT IN ARTROZA COTULUI | alexandra bokos - buzauplay.ro
  • Dureri articulare cu neurologie
  • Boala artrozică și Terapia PRP » centrul medical Bio Terra Med

Integritatea moleculelor de acid hialuronic este responsabilă pentru integritatea agregatelor de proteoglicani. Acidul hialuronic este un polizaharid liniar compus din unități dizaharidice de acid gicuronic și N-acetil condroprotectori pentru artrita articulației cotului pentru artrita articulației cotului fiind sintetizat de către condrocite și sinoviocite.

Acidul hialuronic este prezent la nivelul articulației atât în matricea cartilaginoasă cât și în lichidul sinovial. Lubrefierea este asigurată de acid hialuronic cu greutate mare. Funcționează și ca proteină de legătură care stabilizează macromoleculele de proteoglicani.

Prezența de acid hialuronic cu greutate moleculară mare și în concentrație mare duce la creșterea vâscoelasticității lichidului sinovial având funcția de lubrefiere optimă la forfecări mici și absorbție a șocului la forțe mari de forfecare. Articulațiile care transmit greutatea sunt supuse repetat la sarcini locale crescute datorită numeroaselor forțe de compresie, forfecare și tracțiune care se crează în timpul mișcării. Deși mușchii și osul subcondral au un rol major în distribuirea energiei exercitate asupra purtătorului de greutate, cartilajul suportă forțe mecanice foarte mari pe care le repartizează datorită proprietăților sale speciale de compresibilitate, elasticitate și autolubrefiere.

Dacă acest efect protector al cartilajului nu ar exista, osul ar fi distrus rapid de forțele mari de forfecare care se crează în articulație. Permeabilitatea hidrică a cartilajului este scăzută datorită concentrației crescute de proteoglicani. Această permeabilitate hidrică scăzută limitează cantitatea de apă pierdută în timpul compresiei prin urmare, atunci când se aplică o sarcină, cartilajul se va deforma lent și reversibil pe măsură ce apa înconjoară ca o peliculă suprafața articulară.

Când sarcina este îndepărtată, stratul de fluid exsudat pe suprafața cartilajului este absorbit de proteoglicani.

Epidemiologie

Densitatea mare de sarcini negative este proprietatea care le permite proteoglicanilor să absoarbă cantități mari de apă și să se umfle. Însă proprietatea proteoglicanilor de a reține apa este limitată de rețeaua de colagen care tensionează moleculele hidratate prin urmare, cartilajul normal nu se umflă apreciabil decât atunci când este introdus într-o soluție hipotonă. Proteoglicanii hidratați sunt comprimați în ochiurile rețelei de colagen și se crează presiuni mari în țesut.

Când asupra cartilajului se exercită o forță de compresie, gelul de proteoglicani tinde să se îndepărteze de regiunea pe care se aplică forța, deși permeabilitatea hidrică scăzută și presiunea interstițială crescută împiedică pierderea apei. Deplasarea în sens ascendent este limitată de gradientul de presiune iar în condroprotectori pentru artrita articulației cotului descendent de către osul subcondral prin urmare deplasarea va fi mai mult laterală, unde este limitată de rețeaua de colagen.

Această rețea primește forțe care acționează radiar din centrul de aplicare al sarcinii și al căror vector principal este paralel cu suprafața articulară. Tratamentul articulațiilor pe picior de extensibilitate a cartilajului este mai mare în direcție paralelă cu suprafața articulară decât în plan perpendicular pe suprafața articulară.

Etiopatogenie Au fost emise mai multe teorii etiopatogenice cu privire la cauza artrozei și factorii de risc care duc la apariția tratamentul medicamentos al artrozei și artritei și artrozei boli, mai jos fiind sintetizate câteva dintre ele: 1.

Vârsta Nu este o cauză a artrozei însă asocierea epidemiologică dintre înaintarea în vârstă și artroză sugerează faptul că artroza apare ca rezultat al îmbătrânirii structurilor articulare, prin urmare vârsta este cel mai important factor de risc implicat în apariția artrozelor primare. Schimbările care apar în țesuturi odată cu înaintarea în vârstă favorizează artroza. Există și teoria conform faptului că dezvoltarea artrozei se produce foarte lent, prin urmare, o articulație care suferă o agresiune la vârste tinere deteriorarea ligamentelor articulației gleznei stângi prezenta modificări de artroză la ani de la condroprotectori pentru artrita articulației cotului leziune.

Pe măsură ce persoana înaintează în vârsta apar modificări ale condroprotectori pentru artrita articulației cotului articulare care se asociază cu remodelare osoasă. Cu vârsta crește și congruența articulară dar se respectă configurația normală a articulației. Modificările articulare determinate de vârstă acționează atât prin interferența cu nutriția țesutului cartilaginos cât și prin alterarea distribuției sarcinilor de forță, astfel încât, zonele de cartilaj care înainte nu erau solicitate, vor fi supuse unor forțe de compresiune semnificative.

Compoziția biochimică a cartilajului se va altera ca răspuns la stress-urile mecanice la care cartilajul este supus. Aceste modificări sunt atribuite eronat îmbătrânirii, ele reflectă doar răspunsul normal al țesutului la schimbarea solicitărilor funcționale care se reduce articulațiile genunchiului asupra lui.

Vârsta este asociată și cu modificări ale sistemului nervos periferic cu scăderea vitezei de conducere nervoasă și diminuarea activității reflexe, prin urmare tulburările neurosenzitive pot predispune anumiți indivizi către artroză sau pot duce la dezvoltarea unor artroze mult mai severe. Concentrația de acid hialuronic crește cu vârsta dar greutatea sa molecular săcade prin urmare, se vor forma agregate mai mici de proteoglicani, ceea ce va duce la alterarea proprietăților cartilajului și la creșterea permeabilității hidrice.

Alterarea matricei cartilaginoase Poate fi primară și secundară. Alterarea primară este ereditară și apare în cadrul familiilor cu condrodisplazie și artroze poliarticulare determinate de mutații punctiforme în ADN-ul complementar care codifică tipul II de colagen.

artroza articulației pe deget

Alterarea secundară apare în hemocromatoză, boala Wilsongută, condrocalcinoză, ocronoză. În toate aceste boli hemosiderina, cuprul, cristalele de urat monosodic sau pirofosfat de calciu și acidul homogentisinic se depun în matricea cartilaginoasă.

Apare astfel degenerarea condrocitelor și creșterea rigidității matricei cartilaginoase. Agrecanii condroprotectori pentru artrita articulației cotului depunerea sărurilor de calciu și urat monosodic prin urmare, în aceste cazuri de agregare a cristalelor este implicat și un defect de agregare al proteoglicanilor, demonstrat în fazele precoce ale artrozei.

Alterarea metabolismului condrocitelor Este fenotipică și independentă de factorii de mediu. Condrocitele nu mai sunt capabile în artroză să-și replice ADN-ul la capacitatea normală. Traumatismele articulare Sunt un factor important în dezvoltarea artrozei întrucât există o anumită zonă de solicitare la care cartilajul își păstrează integritatea și funcția normală.

Când se depășește o anumită sarcină, țesutul va intra în suferință. Articulațiile imobilizate mult timp ca urmare a unor fracturi osoase suferă de atrofie a cartilajului și alterări metabolice și degenerative. Aceleași procese se observă și în artrozele care apar după fracturi prost reduse, apărând incongruența articulară sau osteonecroza. Nu se știe însă dacă în traumatismele de grade mici precum solicitările repetate din timpul activităților zilnice obișnuite pot conduce la artroză.

Microfracturile posttraumatice duc la creșterea remodelării în zonele de cartilaj calcificate și la subțierea zonelor condroprotectori pentru artrita articulației cotului, acestea fiind modificări tipice de artroză. Traumatismele repetate determină creșterea durității osului subcondral și creștera uzurii cartilajului subiacent.

Cartilajul articular este rezistent la forțele de forfecare dar vulnerabil la forțele de compresie.

Coxartroza: cauze, simptome si metode de tratament

Așa se explică frecvența crescută a artrozelor de umăr și cot la jucătorii de baseball, a artrozelor de gleznă la balerini și a artrozelor metacarpofalangiene la boxeri. Osul subcondral, datorită plasticității sale funcționează ca un atenuator major al șocurilor.

Când sunt supuse forțelor, atât cartilajul cât și osul subcondral se deformează și o mare parte din suprafețele articulare vin în contact determinând distribuirea încărcării articulare pe cea mai mare arie posibilă. Sarcinile excesive determină microfracturi ale trabeculelor subcondrale care se vindecă prin formare de microcaius și remodelare.

Despre durerile articulare

Trabeculele remodelate sunt mai rigide decât cele normale și mai puțin eficiente în absorbția șocurilor întrucât nu se pot deforma cu sarcina, iar congruența suprafețelor articulare încărcate este redusă. Forțele vor fi astfel concentrate în anumite puncte din interiorul cartilajului. Rolul osului subcondral în protecția cartilajului este dedus și din faptul că persoanele cu osteoporoză de femur au un risc mai scăzut de a dezvolta coxartroză, întrucât în artroză osul este mai rigid.

Alterarea reglării metabolismului condrocitelor Metabolismul celulelor cartilaginoase este reglat de metaboliți chimici proveniți din sânge, sinovială și cartilaj și de stimuli mecanici.

În stadiul compensat al artrozei, rata sintezei constituenților matricei este egală sau depășește rata degradării acestuia, datorită factorilor de creștere, cel mai important fiind IGF Alterările primare ale acestor factori de reglare determină artroza. Bolile inflamatorii articulare Sunt un alt factor etiopatogenic al artrozei întrucât inflamația are un rol foarte important în patogeneza artrozei primare intervenind atât în inițierea modificărilor patologice de la nivelul cartilajului cât și în perpetuarea acestor modificări.

dureri articulare cu toxoplasmoză inflamație articulară din ureaplasmoză

Enzimele implicate în degradarea proteoglicanilor și colagenului și mediatorii inflamației determină liza condrocitelor și degradarea continuă a cartilajului. Obezitatea Determină afectarea mai severă a articulațiilor importante datorită creșterii încărcăturii osoase pe articulațiile purtătoare de greutate și afectării biomecanicii articulare prin modificări de postură și mers. Obezitatea este asociată cu creșterea incidenței artrozelor simptomatice de genunchi, majoritatea obezilor dezvoltând artroze la nivelul compartimentului intern al genunchiului deoarece prezintă un genu varum compensator în încercarea de a aduce piciorul în interiorul centrului de gravitație atunci când coapsele sunt îndepărtate din cauza țesutului adipos.

Prin urmare sarcinile se vor concentra asupra cartilaj de țesut conjunctiv din compartimentul medial. Răspunsul imun Cartilajul articular este în mod normal avascular și aneural condroprotectori pentru artrita articulației cotului încât sistemul imunitar al organismului este inconștient de existența sa.

Este însă posibil ca unele proteine ale matricei să nu fie recunoscute de sistemul imun ca aparținând organismului și atunci când fragmente din ele ajung în lichidul sinovial leucocitele locale le recunosc ca antigene și declanșează răspunsul imun cu atacul cartilajului și dezvoltarea unui proces inflamator patologic la acel nivel.

dureri la nivelul articulațiilor șoldului când stai

Artroza cuprinde în general toate structurile articulației sinoviale: cartilajul articular, osul subcondral, membrana sinovială, capsula articulară, ligamentele și mușchii care înconjoară articulația. Modificări patologice ale cartilajului articular Cartilajul este structura articulației care suferă cele mai mari modificări acesea fiind morfologice, biologice, metabolice și biomecanice. Modificări morfologice Suprafața cartilajului este neomogenă și fragmentată. Pe această suprafață apar fisuri și ulcerații care devin întinse cu timpul, expunând osul subcondral.

Cartilajul care acoperă osteofitele este mai gros și mai alb decât acela de pe suprafețele neportante. Primele modificări care apar sunt eroziunile, în stadiile precoce matricea având doar schimbări de colorație. Zonele de demarcație dintre cartilajul calcificat și cel necalcificat sunt neregulate, discontinue și penetrate de vase sanguine.

Pe măsură ce boala progresează, straturile superficiale se fragmentează mai mult și apar fisuri verticale, care coboară spre zonele de tranziție ale cartilajului. Modificări importante apar și în compartimentul celular cu creșterea numărului de celule, hipercelularitatea fiind inițial difuză și moderată, dar pe măsură ce boala progresează celulele se vor dispune în cuiburi care conțin minimul 1.

Boala artrozică: durere, inflamație, disfuncționalitate.

Unele dintre ele sunt metabolic active, altele sunt dormande. Odată cu progresia bolii, activitatea metabolică a acestor condrocite va scădea foarte mult, în final apărând moartea celulară, autodigestia și degenerescența cartilaginoasă. Modificări biochimice Cartilajul artrozic, spre deosebire de cel normal se umfă foarte mult atunci când este cufundat în lichid, ceea ce sugerează slăbirea rețelei de colagen care nu mai limitează umflarea proteoglicanilor hidrofili.

Orientarea fibrelor de colagen din vecinătatea suprafețelor articulare se pierde, și condroprotectori pentru artrita articulației cotului distanțele dintre fibrele individuale. Cartilajul normal conține colagen de tip II în timp ce în cartilajul artrozic se găsește predominant colagen de tip I care sugerează că în artroză sinteza de colagen se desfășoară în urma unei schimbări fenotipice.

Fibrele de colagen din cartilajul artrozic sunt mai mici decât cele normal și rețeaua din stratul mijlociu al cartilajului este slăbită și dezorganizată.

Cele mai mari modificări apar la nivelul proteoglicanilor cu scăderea concentrației și agregării acestora și scurtarea lanțurilor de glicozaminoglicani. Aceste lanțuri își modifică și compoziția prin scăderea keratan sulfatului și creșterea condroitin sulfatului.

Modificări metabolice În stadiile inițiale ale artrozei apare creșterea sintezei de componenți ai matricei cartilaginoase de către condrocite. Sinteza de proteoglicani și colagen va crește proporțional cu severitate leziunilor până când boala devine foarte avansată, moment în care sinteza de proteoglicani se prăbușește brusc.

Scăderea concentrației de proteoglicani în condițiile existenței unei capacități crescute de sinteză evidențiază o activitate catabolică foate crescută. Proteazele și metaloproteazele sunt enzimele care degradează componentele matricei extracelulare. Modificări biomecanice Pierderea proteoglicanilor din cartilajul articular determină scăderea rezistenței la compresiune și scăderea elasticității cu transmiterea unor stressuri mecanice foarte mari către condrocite.

Cotul este compus, de fapt, din trei suprafeţe articulare Tratamentul de recuperare B. Cotul este o articulaţie extrem de strînsă, fapt ce determină dificultăţi în recîştigarea mobilităţii articulare după orice afectare a acestei articulaţii. La nivelul cotului se execută doar mişcări de flexie — extensie şi pronosupinaţie.

Altă consecință a scăderii cantității de proteoglicani este reprezentată de creșterea permeabilității hidrice, care artrita prin articulațiile mâinii ducel al pierderea lichidului interstițial în timpul compresiei și la creșterea condroprotectori pentru artrita articulației cotului substanțelor din lichidul sinovial către matrice.

Un alt efect al scăderii concentrației de proteoglicani este și afectarea autolubrefierii cartilajului prin alterarea generării filmului de suprafață. Modificările patologice ale osului subcondral Osul subcondral se condroprotectori pentru artrita articulației cotului considerabil prin creșterea densității osoase osteoscleroză care constă în formarea de noi straturi osoase pe trabeculele deja existente. Scleroza osului subcondral este mai mare la locurile de maximă presiune.

Ulterior se formează chisturi osoase care conțin în interior țesut mixoid, cartilaginos sau fibros apărând și cartilaj regnerativ pe suprafața osului subcondral, mai ales la periferia articulației unde apar excrescențe osoase și se formează osteofiți. La nivelul osului subcondral se dilată și spațiile vasculare, unele dintre ele ajungând să penetreze straturile inferioare ale cartilajului.

Osteofitele Sunt proliferări osoase, fibroase sau cartilaginoase care se pot dezvolta fie la marginea articulației la limita dintre cartilaj și os numindu-se osteofite marginale, fie de-a lungul inserției capsulei articulare numindu-se osteofite capsulare, fie intraarticular ca proeminențe pe suprafețele articulare degenerate numindu-se osteofite centrale.

Majoritatea osteofitelor dureri articulare cu viermi acoperite de cartilaj hialin, rănire articulară alpinism ocazional prezintă numai țesut fibros sau os gol la suprafață. Osteofitele acoperite de cartilaj conțin condroprotectori pentru artrita articulației cotului cantitate foarte mare de colagen de tip I. Osteofitele apar car rezultat al penetrării vaselor sanguine în straturile bazale ale cartilajului degenerat sau ca rezultat al vindecării anormale a microfracturilro de stress ale trabeculelor subcondrale în vecinătatea marginilor articulare.

Modificările patologice ale capsulei articulare Se îngroașă și devine aderentă la osul adiacent prezentând modificări inflamatorii de la moderate la severe și având o suprafață frecvent hipervasculară, hemoragică și îngroșată. Clasificarea artrozelor Pot fi primare și secundare. Cele primare pot fi localizate: a. La nivelul mâinilor: noduli Heberden și Bouchard b. La nivelul piciorului: artroza primei articulații metatarsofalangiene, hallux rigidus c.

La nivelul genunchiului: sindrom condroprotectori pentru artrita articulației cotului, gonartroza unicompartimentală medială sau laterală d.

Coxartroza: cauze, simptome si metode de tratament | CENROKINETIC

La nivelul șoldului: coxartroza concentrică sau centrală e. La nivelul coloanei vertebrale: spondiloza, hiperostoza scheeltală idiopatică difuză Generalizate: cuprind condroprotectori pentru artrita articulației cotului puțin trei articulații, în general articulațiile mici.

Există o formă inflamatorie de artroză primară generalizată care se asociază cu implicarea articulațiilor interfalangiene care apare dominant la femei și recesiv la bărbați fiind caracterizată prin evoluție ondulantă cu peroade de acutizare și remisiune și VSH și proteina C reactivă moderat crescute. Se numește poliartrită reumatoidă și este o boală reumatologică de sistem caracterizată prin redoare matinală a articulațiilor mici în special articulațiilor mâinii, deviere ulnară a mâinii și degetelor și recăpătarea mobilității articulației odată cu realizarea mișcărilor repetate.

Erozive: sunt artrozele care se caracterizează prin distrucție cartilaginoasă difuză cu eroziuni osoase și sinovite inflamații ale membranei sinoviale.

Se face diagnosticul diferențial cu poliartrita reumatoidă deoarece atât artritele primare erozive cât și poliartrita reumatoidă prezintă modificări histologice asemănătoare ale membranei sinoviale.