Tratamentul cronic al leziunilor ligamentelor de gleznă

Bogdan DariciucTratamentul cronic al leziunilor ligamentelor de gleznă specialist Ortopedie-Traumatologie Entorsele de gleznă sunt unele din cele mai frecvente leziuni întâlnite în traumatologie.

Tipul leziunii ligamentare

Cel mai frecvent mecanism de producere a entorselor de gleznă este cel de inversiune glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în interior. Caracteristici: ligamentul talo-fibular anterior este cel mai frecvent afectat și stă la originea unor eventuale sechele — durere cronică sau instabilitate cronică; leziunile sunt de la simple elongații până la rupturi complete, cu afectarea mai multor ligamente și leziuni asociate capsulare, tendinoase sau osteocondralecare dictează gravitatea și prognosticul entorsei de gleznă.

Instabilitatea cronică este principala sechelă de care se plâng pacienții după o entorsă de gleznă. Aceasta poate apărea după un tamoxifen și dureri articulare eveniment traumatic. Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în 2 tipuri: mecanică; funcțională.

Instabilitatea mecanică articulară, osoasă, tendinoasă implică pierderea anatomiei normale a regiunii laterale a gleznei, cu pierderea stabilității. Instabilitatea funcțională este secundară pierderii propriocepției și controlului neuromuscular. Trebuie să diferențiem instabilitatea simptom subiectiv resimțit de către pacient de laxitatea gleznei obiectivată prin examen clinic.

Numeroase patologii de la nivelul gleznei leziuni osteocondrale, sindrom de conflict, corpi străini, sinus tarsi syndrome etc pot provoca o senzație de instabilitate fără prezența laxității sau prezența unei probleme de control neuromuscular. În fața unui tablou de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă, după eliminarea diferitor patologii susceptibile să provoace senzația de instabilitate, principala dificultate este diferențierea instabilității funcționale de instabilitatea determinată de laxitatea cronică.

Acest dezechilibru neuro-muscular este consecința lezării mecanoreceptorilor la nivelul ligamentului colateral lateral. Cum se pune diagnosticul? Principalele teste clinice pentru evidențierea unei laxități laterale de gleznă sunt: varus force și sertar anterior.

Instabilitatea cronică laterală de gleznă după entorsa externă de gleznă

Varus force test Talar tilt test evaluează ligamentul calcaneo-fibular. Se efectuează bilateral — examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealaltă prinde piciorul și îi imprimă o mișcare de inversiune — testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.

Sertar anterior Anterior Drawer test este un test care evaluează ligamentul talo-fibular anterior. Examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealalta prinde piciorul și, menținându-l într-o ușoară flexie plantară, îl trage în sus; testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.

Entorsă acută a gleznei - Wikipedia

Clișee radiologice ale antepiciorului Varus force test cu un unghi mai mare de 15 grade sau o diferență mai mare de tratamentul cronic al leziunilor ligamentelor de gleznă grade în raport cu glezna controlaterală sunt  sinonime cu ruptura de ligament talo-fibular anterior și ligament calcaneo-fibular. Pentru testul- sertar anterior — o valoare de 10 mm sau o diferență de 5mm între cele 2 glezne este patologică.

Ecografia permite un bilanț ligamentar și tendinos. Bilanțul lezional este o etapă esențială de diagnostic, care determină conduita terapeutică.

Care este tratamentul indicat? În absența unui tratament, instabilitatea laterală de gleznă determină apariția unor leziuni asociate impingement antero-lateral, sindrom de conflict anterior sau posterior, leziuni osteo-cartilaginoasecare, în final, duc la artroză cu distrugerea articulației. Datorită faptului că majoritatea pacienților care suferă de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă nu prezintă laxitate laterală anormală este indispensabil începerea unui tratament de reeducare proprioceptivă.

Entorsele: entorsa glezna, genunchi - Simptome, tratament, recuperare

Acest tratament urmărește ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei cu refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus pentru instabilitate cronică laterală de gleznă cu laxitate anormală poate fi propusă intervenția chirurgicală de reparare chirurgicală.

Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta pacientului; nivelul activității sportive; prezența unei laxități importante. Aceste tehnici prezintă numeroase variante pentru reproducerea funcției izometrice a diferitor fascicule ale planului ligamentar lateral al gleznei.

Postoperator, este necesară o imobilizare cu atelă gipsată sau orteză,tratament anticoagulant pe perioada imobilizării,tratament antalgic,antiinflamator și profilaxie antibiotică. Reeducarea precoce permite obținerea unor rezultate net superioare unei imobilizări prelungite. Activitatea sportivă poate fi reluată la 2. Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în 2 tipuri: mecanică și funcțională.

Ruptura de ligament încrucișat anterior al genunchiului. Cauze și tratamente

Tratamentul presupune reeducarea funcțională, cu ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei, refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus poate fi propusă intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta pacientului, nivelul activității sportive, prezența unei laxități importante.